Pe 26 iunie 1940, Comisarul pentru afaceri externe al URSS, Viaceslav Molotov, i-a prezentat ambasadorului României la Moscova, Gheorghe Davidescu, un ultimatum prin care i se cerea României „retrocedarea” Basarabiei până pe 28 iunie şi „transferul” părţii de nord a Bucovinei către Uniunea Sovietică. Unul din argumentele invocate de acesta în ultimatum ar fi fost că Basarabia era populată în principal de ucrainieni: „În anul 1918, România, folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei, a desfăcut de la Uniunea Sovietică  o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcând prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal cu ucraineni, cu Republica Sovietică Ucraineană”, se scria în document. Asta deşi teritoriul dintre Prut şi Nistru a fost întotdeauna populat de o majoritate românească. 

În anii 1940-1941, a fost declanşată o campanie de persecuţii împotriva localnicilor – arestări, torturi, execuţii şi deportări în gulagurile Siberiei. Potrivit datelor oficiale, circa 57.000 au murit şi peste 100.000 au fost deportaţi. 

Persoanele care nu au fost deportate, bătrânii, bolnavii şi copiii au fost executaţi în interiorul locuinţelor, iar bărbaţii au fost împuşcaţi cu mai multe gloanţe în curtea gospodăriei proprii. Persoanele au fost împuşcate în cap, în piept şi în burtă, după care urma ciopârţirea cadavrelor cu baionetele. Drept dovadă sunt miile de mărturii ale victimelor.